În al doilea volum al său, Nóra Ugron ne poartă din poezie, în proză și în eseu pentru încă o elegie a iubirii - pentru pasiunea queer pierdută, pentru lumile distruse de capitalismul colonialist și de criza climatică, pentru animalele ucise de violențele antropocentrice, pentru stelele a căror lumină nu mai pătrunde din cauza poluării și pentru „tragedia” și „sărbătoarea” scrisului în limba română ca persoană maghiară. Dintr-o întrupare îndurerată, totuși iubirea renaște în flori „adorante, tumultoase, efemere.” 
 
Maria Martelli
 
În Uimirea-frică a pământului Nóra Ugron, minune queer născută în Târgu Secuiesc / Kézdivásárhely, a cărei limbă maternă este maghiara, scrie în română, ne alină și ne cântă și ne vindecă și zboară și fute binaritatea genului și se întinde pe podea și devine peisaj, plantă, rădăcini, pământ, crengi înfricoșătoare și luptă împotriva dezastrelor climatice și ne cântă iar și iar ca să învățăm împreună cum am putea croi ”lumi posibile fără războaie și capitalism colonial” și să nu ”șterge[m] existența diferenței”, iubește și plânge și “durere, durere, durere” (reverb din Orlando Postuman primul volum al Nórei) și obosește și revine la scris și ne întreabă ce este iubirea romantică și de prietenie și ne face din nou și din nou conștiente de durerea care apare atunci când scrii revizitând episoade traumatice și ne îndeamnă să protestăm împotriva opresiunilor și nu se lasă pentru că tăcerea ”creează consens pentru genocid” și ne dezvață istoria și literatura predate în școli și nu se oprește aici. 
 
Paula Dunker
 
Dacă în primul volum Nóra Ugron cântă comunitățile-ape, în acest volum cântă speranța pământului. Speranța aleasă mereu în fața fricii, speranța posibilă doar prin onestitate radicală față de sine și față de cum înțelegem și simțim lumea, speranța înțeleasă ca posibilitate de a acționa în lume, de ne duce propriile proteste, împreună.
Scrierea-trăirea la intersecții periferice face din acest volum o autoetnografie excepțională pentru literatura în care apare, în principal pentru mizele politice și queer-utopice pentru care autoetnografia este utilizată ca metodă aici: Cum să coexistăm în acest spațiu rănit fără naționalism, fără patriarhat, fără exploatare capitalistă, dar fără să ștergem diferențele care există între noi? când vrei să îți regăsești speranța, pentru că Nóra Ugron își regăsește propria speranță aici cu o vulnerabilitate generativă și revoluționară și cu o iubire care nu te poate decât re-uimi și dez-fricoșa. Am avut nevoie de această carte și mă bucur enorm că există!”
madam sandu